am slabit maria- leonard ancuta

iubirea se împuţinează în fiecare zi şi am ajuns s-o duc rău
nu mai am serviciu nu mai am casă
sînt mai uşor cu cîteva nume de oameni de străzi
ne subţiem maria suntem mai firavi decît turnurile gemene
în faţa unui atac terorist
lumea simte asta
bărbaţii intră în tine vor să lupte cu mine
cu cine să lupte maria cînd sînt doar un cui pus piedică inimii
femeile-mi simt slăbiciunea
întind mîinile încearcă să-mi pună nacelă
dar cum să mai pot zbura cum aş putea să mă înalţ fără tine
nu ştie nimeni cum se sărută de-adevăratelea
să-mi sufle aer cald în plămîni

am pierdut toate vieţile pe care mi le doream
dragostea e un stol imens de corbi înfometaţi peste un cîmp de bătălie
fiecare trup o parte din povestea noastră
s-a adunat toată iarna pe-aici
e ca la waterloo
cînd carnea se împuţinează dragostea moare de frig
şi pierd puţin cîte puţin din iubire încă un nume al tău şi încă unul
mai am un singur sărut maria îl păstrez cînd o fi să pună pămîntul
deja mi-e uşor sînt o insulă plutitoare
am oasele tot mai moi mai aerate
cum e ciocolata aia albă cu bule
mi-e teamă c-am să pier cu totul maria că am să rămîn
fără mîini fără gură fără un piept la care să te strîng
o fotografie din care să arzi bucăţele ori de cîte ori
ţi-e frig sau te simţi slabă



creatie luata de pe siteul bocancul-litera.creatie minunata la care am varsat cateva lacrimi nenumarate si pe care o daruiesc la sfarsit de toamna